MASOCHISMUL SEXUAL TRATAMENT

Tratamentul tipic presupune psihoterapia ce are drept scop descoperirea cauzei ascunse ce sta la baza comportamentului. Nathan ofera urmatoarele explicatii in ceea ce priveste medicatia utilizata drept tratament pentru masochism. In primul rand, nivelul excitatiei sexuale nu este legat de comportamentul masochistului iar nivelul inalt de testosteron nu constituie un factor de predispozitie a barbatului spre masochism. Acestea fiind spuse, hormonii precum Depo-Proberba si ciproteron reduc nivelul testosteronului si astfel si pe cel al excitatiei si al agresiunii. Acesti hormoni provoaca o reducere a frecventei erectiilor, a fanteziilor sexuale, inclusiv a masturbarii si a actului sexual in sine. Hormonii sunt folositi in combinatie cu tratamentele comportamentale si cognitive. Antidepresivele precum Prozac au redus nivelul dorintelor sexuale dar nu au avut rezultate eficiente in ceea ce priveste fanteziile sexuale. Nathan a observat ca studiile au demonstrat ca modele cognitiv-comportamentale sunt eficiente in tratarea masochismului. El ofera urmatoarea explicatie referitoare la diferitele abordari. Trairea mascata implica utilizarea stimulilor negativi pentru a reduce sau elimina un comportament. Trairea mascata presupune relaxarea pacientului, vizualizarea unor scene ce prezinta comportamente deviante urmate de un eveniment negative precum cel in care penisul pacientului este prins in fermoarul pantalonilor. Conditionarea fortata asistata este similara metodei anterioare, cu exceptia evenimentului negativ, caruia ii este conferit un caracter real printr-o miasma neplacuta raspandita de catre terapeut in incapere. Scopul este acela de a determina pacientul sa asocieze comportamentul deviant cu mirosul neplacut si sa ia masuri pentru evitarea acestuia prin evitarea comportamentului nepotrivit. Reversul comportamental nefavorabil este cunoscut sub numele generic de “terapia rusinii”, intrucat scopul este acela de a-l rusina pe pacient pentru a-l determina sa puna capat comportamentului deviant. De exemplu, cel vinovat ar putea fi obligat sa urmareasca inregistrari ale actiunilor sale negative cu scopul de a transforma experienta sa intr-una dezgustatoare si ofensatoare pentru pacient. Experienta indirecta presupune prezentarea unor casete video ce contin comportamente deviante si consecintele acestora, precum dorintele de razbunare ale victimelor sau chiar urmarirea unei castrari chirurgicale. Nathan descrie abordarile pozitive care s-ar putea concentra pe traininguri ce vizeaza abilitatile sociale si alterneaza comportamente pe care pacientul le-ar putea considera mai potrivite. Tehnicile de reconditionare se concentreaza pe asigurarea feedback-ului imediat pacientului astfel incat comportamentul se va schimba imediat. De exemplu, o persoana ar putea fi conectata la un aparat pletismografic de biofeedback care este conectat la o lumina si programat sa mentina o lumina intr-o categorie de culori specifica in timp ce persoana este expusa unor materiale stimulatoare sexual. Iar tratamentul ce priveste masturbarea s-ar putea concentra pe separarea placerii de comportamentul deviant. Terapiile cognitive descrise de Nathan includ restructurarea distorsionarii cognitive si trainingurile privind empatia. Restructing cognitive distortions implica corectarea unor convingeri eronate ale pacientului ce ar putea duce la erori de comportament precum cele care presupun includerea victimei intr-o logica eronata conform careia aceasta merita sa fie inclusa in comportamentul deviant. Tratamentul empatic presupune ajutarea pacientului sa priveasca lucrurile din perspectiva victimei si sa se identifice cu aceasta pentru a intelege raul pe care l-a facut. Prognoza este buna desi de multe ori exista si alte metode prin care alte probleme ar putea iesi la suprafata odata cu eliminarea comportamentelor deviante. In acest caz, pentru rezolvarea acestor probleme trebuie aplicate aceleasi procedee.