Tarotul

ORIGINEA TAROTULUI ESTE ÎNVĂLUITĂ ÎN MISTER
Cărţile de Tarot sunt menţionate în vechile relatări, cărţi şi documente, pergamente şi artefacte ale sec. al XIII-lea. Este probabil ca originile lui să fi fost în India, Iran sau China şi să fi fost adus în vest de ţigani, cruciaţi sau de invadatorii arabi ai Spaniei.
Tarotul întruchipează înţelepciunea vechiului Egipt, tradiţiile păgâne celtice şi simbolismul lui Dante. Cuvântul Tarot are rădăcina în „Tarrock” sau „Tarrochi”, denumire primită de jocul de cărţi în Europa din sec. al XIV-lea.
O interesantă teorie vine de la Papus în „Cheile oculte ale Ştiinţei”, unde explică că vechii preoţi egipteni au creat cărţile de Tarot astfel încât să devină o cale de conservare a secretelor iniţiatice, pentru iniţiaţii viitorului. Alte şcoli au crezut că Tarotul este înregistrarea învăţăturilor secrete a unor grupări religioase, ocultişti şi societăţi spirituale din Europa. Originea Tarotului a mai fost atribuită gnosticilor şi primei secte creştine, dar cel mai popular concept consideră originea cărţilor de Tarot în legendara „Cartea lui THOT“ conţinând învăţăturile secrete ale şcolilor de iniţiere egiptene şi filosofiei ebraice.
Simbolurile şi ilustraţiile Arcanelor Majore pot fi din Kabbală (Quabbalah), sistemul misitic al tradiţiilor evreieşti care atribuie puteri divine numerelor şi literelor. Personalităţi marcante şi mişcări spirituale de seamă au contribuit la evoluţia şi explicaţia cărţilor Tarotului, noul Tarot fiind creat până azi cu viziuni şi interpretări diferite. Misticul Tarot combină astrologia, numerologia, simbolistica şi ocultul pentru a revela trecutul, prezentul şi viitorul. Citirea Tarotului te face să priveşti altfel relaţiile de prietenie şi situaţiile vieţii sugerând adevărul şi schimbările pozitive. Cu cât crezi mai mult în Tarot, cu atît mai multe secrete, răspunsuri şi detalii primeşti. Această veche metodă divinatorie ne oferă accesul la nivelurile înalte ale conştiinţei şi ale înţelegerii propriei fiinţe.
Marele ocultist Eliphas Levi a considerat TAROTUL ca fiind „Cheia universală a artelor magice şi a tuturor dogmelor religioase, cheia Quabbalei şi a Bibliei, clavicula lui Solomon“. „Axioma centrală şi incomunicabilă stă în literele cuvintelor AZOTH şi INRI scrise kabbalistic şi în monograma lui Hristos, aşa cum a fost ea brodată pe labarum şi care a fost interpretată de kabbalistul Guillaume Postel sub numele de ROTA, din care adepţii au format cuvântul TARO sau TAROT, repetând de două ori prima literă pentru a indica cercul, şi a lăsa să se înţeleagă faptul că acest cuvânt a fost inversat. TORA - numele sfânt al Lui Dumnezeu, dispus în cruce şi citit de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga: TORA ROTA TARO TAROT. Sau altfel scris TARO ATOR ROTA ORAT. Semnifică roata lui Ezechiel şi este sinonim cu AZOTH - ul filosofilor hermetişti, fiind format din caracterele „monogramei Lui Hristos”; după greci şi evrei R latin şi P grecesc se află la mijloc între Alpha şi Omega Apocalipsului, apoi Tau-l sacru, imagine a crucii, incluzând întreg cuvântul” Eliphas Levi Tarotul este rezumatul ştiinţei oculte antice. Este rezumatul sintetic al acesteia. Se foloseşte, după cum am văzut, sub formă de joc pentru a profeţi. Dar pentru filosofia hermetică este, înainte de toate, un subiect de meditaţie înaltă.
„Tarotul, de fapt”, - ne spune Eudes Picard -, „revelează lumea ideilor şi a principiilor şi ne permite să înţelegem legile evoluţiei evenimentelor. La prima vedere el uluieşte prin imaginile sale ciudate şi nu îl găsim decât curios. Pe urmă surpriza, poate amuzantă, se transformă, şi omul inteligent ghiceşte că se află în prezenţa unui moment al gândirii umane, că îndărătul acestor lame cu o aparenţă naivă se ascunde altceva decât imaginaţie. Atunci este privit cu mai multă atenţie şi misterul, puţin câte puţin, se luminează. Cartea devine oglinda în care se reflectă o întreagă construcţie spirituală. Această necesitate de simplificare a cunoaşterii universale cu ajutorul unui fel de cheie iniţiatică este aşa de constantă la toate popoarele, încât o găsim sub diferite forme nu numai în Egipt (tarotul egiptean este cel mai cunoscut), dar şi la indieni, unde este alcătuit dintr-un joc de şah numit Tchaturanga format din patru serii (elefanţi, căruţe, cai, infanterişti) care arată sub câte forme se află Tarotul.
Tarotul are patru serii de figuri:- la musulmanii din India se află sub forma Ghendfiger alcătuit din 8 serii (de 12 cărţi) divizate în două secţiuni, superioară (coroane, luni, săbii şi sclavi) şi inferioară (harfe, sori, diplome, pachete), indicând prin ele înseşi raporturile;- la chinezi - tarotul este deosebit de interesant, reprezentat prin figuri de animale (cea mai intersantă descriere o găsim în cartea „Lumea primitivă”, a lui Court de Gebelin); - la germani (unde cele patru grupe sunt inimi, clopoţei, frunze şi ghinde);- la romi (despre care Papus spune că „sunt cei mai vechi …”) Actualmente există un număr destul de mare de taroturi, dintre care, cele mai cunoscute sunt: tarotul lui Etteilla - comentat de Elie Alta, care spune despre el că este cea mai bună reconstituire a celui egiptean; TAROT THOTH, după „Cartea lui Toth”, a lui Hermes Trismegistus, care se găseşte în Occident în comerţ -; tarotul lui Watillaux, tarotul italian Tavaglione, cel din Besancon, din Marsilia (după aprecierile lui Papus acestea ar fi cele mai bune); RIDER WAITE TAROT, după cartea „Tarotul” lui Edward Waite; şi în final, cel al lui Oswald Wirth, realizat după principiile marelui ocultist francez Eliphas Levi).
Ce este Tarotul? Care este adevărata lui origine? Oswald Wirth îl datează ca fiind de pe vremea lui Carol al VI-lea, fără ca de fapt să se ştie de unde şi-a luat modelele cel care l-a desenat. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord însă că există o înţelepciune colectivă, care coboară până în timpurile cele mai vechi, consacrată de tradiţia pe care ne-au păstrat-o romii.
„Ideile pe care le conţine sunt imuabile şi universale. Ele coboară până la primele necesităţi ale observatorilor chinuiţi de dorinţa de a nota prin formă, număr şi simbol, intuiţiile lor geniale asupra mecanismului univesal … Cum a fost Iliada pentru aezii ei, care ne-au transmis, fără a comenta, un fel de epopee celestă. O trăsătură carateristică a Tarotului este că, deşi a traversat atâtea secole, fondul a fost schimbat foarte puţin. Modificările au drept obiect detaliile de formă şi trădează numai fantezia artistului. Oricine se poate convinge examinând colecţia de taroturi din Biblioteca Naţională (franceză nn.). Deci se poate spune că Tarotul ne-a fost transmis mai mult deformat decât modificat. Către latura esoterică şi simbolică a lui trebuie îndreptată toată atenţia şi dirijate cercetările. Pentru a-l înţelege mai bine este necesară posedarea unor cunoştinţe generale de kabbală, astrologie şi, de asemenea, o cunoaştere a esoterismului numerelor. Această cunoaştere ne-ar antrena prea departe în domeniul demonstraţiei, iar noi nu putem decât să-i dăm elementele. După Papus şi Alta, care l-au studiat îndeaproape, acestea ar fi concluziile mai importante.” (Eudes Picard).
După convingerile lui Papus şi Eliphas Levi, a existat un cuvânt sacru care dădea cheia întregii ştiinţe, cuvânt iniţial al tradiţiei orale kabbalistice. După Fabre d`Ollivet, cuvântul Kabbala, care desemnează tradiţia, vrea să spună: „ceea ce s-a primit vine de altundeva şi se trece din mână în mână”.
Cuvântul este format din 4 patru litere:

YOD HE VAU HE
- Yod care reprezintă esenţa, principiul, unitatea - Eu, sfârşitul, masculinul, activul;- primul He care reprezintă reacţia non-Eului asupra Eu-lui, deci începutul diviziunii unităţii, binarul, feminitatea, pasivul, substanţa, Ea;- Vau care este raportul dintre Eu şi non-Eu;- al doilea He care este tranziţia către tot ce avem, în plan material;
YOD HE VAU HE
10 5 6 5
Care se exprimă numeric prin 10 5 6 5
Şi a cărui sumă este 10 + 5 + 6 + 5 = 26 = 8
Cifra 8 este numărul echilibrului în planul material, despre care vom vorbi însă în altă parte, dar este legată de numele Lui Iisus Hristos, care este cunoscut în Astral şi în lumea iniţiaţilor Luminii ca fiind TETRAGRAMMATON. Literele Numelui Lui Dumnezeu, TORA, TETRAGRAMMATON, YOD HE VAU HE, corespund celor patru simboluri ale Tarotului. Numele Tarotului vine aşadar de la numele TORA care este numele Lui Dumnezeu şi care a fost anagramat TORA ROTA TARO ATOR ajungând să fie folosit ca TAROT. Atunci când unii iniţaţi fac predicţii cu Tarotul şi cunosc implicarea literei Shin în cuvântul IEHOVA care devine JEHOSHUA adică YOD HE SHIN VAU HE, atunci înseamnă că aceia transcend barierele celor mai mari secrete kabbalistice.
Miriam Dikol