Dau mâine cu aspiratorul, platesc mâine facturile, îmi fac mâine vizita anuala la dentist... În ultima vreme „mâine” a devenit un cuvânt la ordinea zilei, de care nu reusesc sa mai scap. E ca si cum orice lucru pe care oricum îl voi face în cele din urma trebuie sa treaca prin iluzia lui „mâine”. Am uneori sentimentul ca amânarea a devenit un fel de obicei rau de care nu pot sa ma desprind. E ca si cum as încerca sa renunt la cafeaua zilnica...Procrastinarea, tendinta de a amâna în permanenta lucruri pe care în mod normal ar trebui sa le facem imediat, este un fenomen care afecteaza din ce în ce mai multa lume, în ultima vreme. Iar eu ma numar cu siguranta printre victimele ei. La serviciu, în treburile cotidiene casnice si, mai nou, în relatia cu iubitul meu, am început sa ma izbesc zilnic de intentia de a amâna lucruri banale, fara vreun motiv anume. Am încercat de nenumarate ori sa îmi schimb obiceiul acesta enervant, însa nu am reusit decât în momentul în care m-am decis sa îi gasesc adevaratele cauze, adica acum câteva zile. Contrar aparentelor, procrastinarea nu se datoreaza lenei, ci mai degraba unei forme de anxietate cauzate de diverse motive:
Frica de esec – în fata anumitor decizii, a unor proiecte importante, poti avea adesea un sentiment de inferioritate care nu face decât sa alimenteze teama de a primi critici. Amânarea vine astfel ca o solutie provizorie pentru evitarea acestor critici.
Nevoia de perfectiune – organizarea unei petreceri, materializarea unei idei de proiect la serviciu... Orice poate genera aspiratia spre perfectiune. Dorinta unei reusite absolute se poate transforma însa într-o goana dupa îndeplinirea unor obiective total nerealiste, iar acest lucru genereaza panica.
Teama de reusita – un astfel de sentiment poate parea absurd, însa, de foarte multe ori, atingerea unor scopuri dificile poate sa produca o angoasa legata de teama de vidul ce ar putea urma. Amânarea vine ca o solutie pentru a prelungi înfruntarea acestui vid de ocupatie.
Evident, nu toata lumea reactioneaza la fel în fata acestor cauze ale procrastinarii. Unii actioneaza mult mai bine sub stres, altii se simt depasiti de cea mai mica variatie a nivelului de adrenalina. Personal, sunt o combinatie ciudata între aceste extreme si asta ma îngrijoreaza uneori. Cine poate sa puna capat acestei amânari prelungite? Am ajuns la concluzia ca daca nu o fac eu însami, atunci nu o va face nimeni. E ca si cum ai vrea sa renunti la fumat, dar astepti sa îti impuna cineva asta. Iata câteva solutii:
Ai incredere în tine! Este usor de zis si greu de facut, însa procrastinarea este legata adesea de o lipsa a stimei de sine. Organizeaza-ti mai bine timpul! Ceasul este cel mai mare dusman uneori. Fixeaza-ti prioritatile, nu ezita sa îti faci liste cu activitatile zilnice, însa fixeaza-ti obiective realiste, altfel nu vei face decât sa agravezi situatia.Elimina ceea ce este inutil în programul tau zilnic! Discutii interminabile la telefon, navigare pe internet fara un scop anume, placerea banala de a aranja cartile în biblioteca, desi sunt toate la locul lor reprezinta doar câteva dintre activitatile „parazite” pe care ar trebui sa le elimini din programul zilnic pentru a avea timpul necesar sa termini ceea ce ai ti-ai propus sa faci.Proiecteza-te în viitorul apropiat! Imagineaza-ti pentru câteva clipe starea de bine pe care o vei simti în momentul în care vei îndeplini acele treburi pe care obisnuiai sa le amâni de teama ca nu vei reusi sa le termini la timp.Totul este, în fond, un simplu exercitiu de vointa. Eu nu am avut niciodata prea multa vointa, dar... voi încerca sa nu mai las pe mâine ce pot face azi.
