ARTICULATIILE

1. Dubla articulatie

Pacientii care isi pot flecta dorsal degetele sau care au o flexibilitate exagerata a intregului corp, pot prezenta semnele sindromului de hipermobilitate, numit si hiperflexibilitate sau dubla articulatie.

Persoanele cu sindrom de hipermobilitate nu sunt inzestrati cu un set dublu de articulatii, ci ligamentele si musculatura din jurul articulatiilor sunt foarte flexibile, oferindu-le capacitatea de a-si contorsiona corpul.

De regula, aceasta afectiune nu prezinta un risc pentru viata pacientului si poate fi o trasatura mostenita din familie. In lume, 20% dintre copiii se nasc cu sindromul de hipermobilitate. Insa, pot exista cazuri de hipermobilitate dobandita la maturitate in urma unei leziuni la nivelul ligamentelor sau intinderilor excesive. Indiferent de perioada sau modul in care apare sindromul, persoanele cu hipermobilitate articulara prezinta un risc crescut de dislocatii articulare.

Mult timp s-a crezut ca hiperflexibilitatea articulatiilor este unul din indiciile osteoartritei, o afectiune degenerativa a articulatiilor, dar acest lucru nu a fost demonstrat, iar concluzia unui studiu recent a fost ca hipermobilitatea protejeaza impotriva artritei.
Pe de alta parte, articulatiile hiperflexibile pot indica sindromul de oboseala cronica - afectiune caracterizata prin oboseala excesiva, slabiciune, durere musculara si uneori febra – deoarece s-a observat o incidenta ridicata a hiperflexibilitatii in randul pacientilor cu sindrom de oboseala cronica.

Hipermobilitatea articulatiilor este asociata si cu 2 afectiuni genetice care deseori sunt gresit diagnosticate - sindromul Ehlers-Danlos si sindromul Marfan.

Sindromul Ehlers-Danlos este o afectiune rara a tesutului conjunctiv care afecteaza mai intai articulatiile, pielea si vasele sangvine. Alte semne ale acestui sindrom: pielea foarte elastica, dislocatii ale articulatiilor, scolioza, contuzii usoare, afectiuni oftalmologice, leziuni ale arterelor, intestinului si ale altor organe.
De regula, aceasta afectiune se trateaza toata viata si poate conduce la debilitate mentala. Deoarece simptomele sindromului Ehlers-Danlos sunt subtile, afectiunea ramane nediagnosticata in peste 90% din cazuri, pana cand pacientul se sesizeaza si merge de urgenta la medic.

Sindromul Marfan este o alta afectiune rara a tesutului conjunctiv. Alte simptome ale acestui sindrom: scolioza, statura inalta, picioare lungi si plate, degete lungi si subtiri si fata ingusta. In prima faza acest sindrom afecteaza sistemul osos, apoi conduce la afectiuni oftalmologice si cardiace. De asemenea, s-a observat ca majoritatea pacientilor cu sindromul Marfan sufera de glaucom sau de cataracta.
Ca si in cazul Sindromului Ehlers-Danlos, sindromul Marfan nu este diagnosticat la timp, motiv pentru care anevrismul aortic, caracterizat prin “dilatarea” si ruperea aortei este cauza majora de deces in cazul pacientilor care nu au primit un tratament corespunzator pentru sindromul Marfan.

2. Articulatii rigide

In timp ce unele persoane au articulatiile extrem de flexibile, altele au articulatii rigide, de parca ar fi de gheata.
Articulatiile rigide apar in urma efectuarii aceluiasi tip de exercitiu timp indelungat, sau din contra, pot apare ca o consecinta a sedentarismului. Daca rigiditatea articulatiilor este insotita de durere articulara persistenta pacientul trebuie sa se prezinte de urgenta la medic.

In cazul pacientilor, care au trecut de prima jumatate a vietii, aparitia articulatiilor rigide este normala.

Cauza care conduce la aparitia rigiditatii articulare este producerea unei cantitati insuficiente de lichid sinovial. Lichidul sinovial este secretat de membranele care inconjoara articulatiile si are rolul de a facilita miscarile articulare, astfel incat acestea sa se realizeze usor si confortabil. Odata cu trecerea anilor, lichidul sinovial este produs in cantitati mai mici, iar miscarile articulatiilor se realizeaza cu dificultate.

Daca dimineata rigiditatea articulatiilor nu dispare dupa 30 minute, atunci exista posibilitatea ca pacientul sa sufere de osteoartrita, cea mai frecventa forma de artrita din cele peste 100 de tipuri existente, sau artrita reumatoida, care afecteaza nu numai articulatiile ci si alte parti ale organismului, printre care glandele salivare sau cele lacrimale.
Osteoartrita distruge cartilajul dintre articulatii, fapt care conduce la frecarea oaselor in timpul miscarii, si la aparitia: durerii, deformarilor osoase si nu in ultimul rand la pierderea functionalitatii.
Cu toate ca osteoartrita poate afecta orice os din corp, cele mai afectate oase sunt cele de la nivelul genunchilor, degetelor si soldurilor. Aceasta afectiune poate apare si in randul barbatilor si femeilor care au pana in 45 ani, dar este comuna mai ales in randul femeilor care au trecut de varsta de 55 ani.

Daca rigiditatea articulara apare in alta parte a zilei, atunci poate fi vorba despre afectiuni neurologice, musculare sau ale sistemului osos. Acestea presupun afectiuni inflamatorii precum: lupus, sarcoidoza dar si fibromialgie.

De asemenea, trebuie mentionat ca rigiditatea articulatiilor poate aparea si ca reactie la unele medicamente, printre care se afla antibioticele, statinele si inhibitorii aromatici.

3. Genunchi care trosnesc

In cazul in care pacientului ii trosnesc genunchii dar nu simte nici un fel de durere, atunci poate fi vorba despre o neadaptare mecanica. Aceasta neadaptare mecanica este cauzata de frictionarea tesuturilor periarticulare, de intinderea ligamentelor si a tendoanelor care au alunecat de la nivelul genunchiului. De asemenea trosniturile apar si din cauza bulelor de gaz, care se gasesc in mod normal in lichidul sinovial si lubrefiaza articulatiile.

Zgomotele de la nivelul genunchilor pot indica osteoartrita. Aparitia osteoartritei la nivelul genunchilor este mult mai frecventa in randul femeilor. Agravarea osteoartritei la menopauza este un lucru stiut de toti cercetatorii dar ceea ce nu stiu acestia este daca nivelul de estrogen este implicat in aparitia acestei afectiuni.