Cand o persoana vorbeste despre corp se  gandeste in primul rand la trunchi, dar nu si la cap; fapt foarte gresit  deoarece trunchiul si membrele fara cap sunt total nefolositoare.
Potrivit  filosofiei Yoga, corpul este “templul sufletului”. Iar de-a lungul timpului,  corpul a fost venerat atat prin arta cat si in literatura. De exemplu,  Michelangelo si-a petrecut foarte mult timp studiind si desenand trunchiul lui  Apollonios - Trupul lui Hercule – incat se referea la el ca la “copilul  trunchiului”.
Totodata, in secolul XVI, in perioada Renasterii in Franta,  poezia era dedicata intru-totul armoniei si formelor corpului.
De  asemenea, in perioada Renasterii si oamenii de stiinta au devenit obsedati de  formele corpului, iar in ciuda legilor stabilite de Church prin care le  interzicea oamenilor de stiinta sa se dedice studiului corpului uman, acestia au  inceput sa faca disectii pentru a intelege mecanismului existent in interiorul  nostru.
Astfel, s-a descoperit ca mainile se afla sub coordonarea creierului  si care sunt organele vitale ale omului: inima, plamanii, intestinele, rinichii,  ficatul etc.
Din fericite, astazi s-a ajuns la un asemenea nivel de  dezvoltare incat nu mai sunt necesare disectiile pentru a invata despre  organismul uman; in majoritatea cazurilor este suficient sa atingem, ascultam,  privim sau mirosim putem primi tot felul de informatii legate de buna activitate  a organelor vitale dar si despre afectiuni care ne pot afecta sanatatea. 
Forma si marimea trupului, calitatile senzoriale ale acestuia, bataile  inimii, modul in care stam sau mergem pot indica afectiuni care ne pun in  pericol viata.