S-ar putea spune ca depresia este o boala la moda. Nu vreau sa sune peiorativ, doar ca este atât de des întâlnita în societatea contemporana încât creeaza impresia ca toata lumea intra în depresie ca si cum ar vrea sa respecte un ritual general valabil.Nu cred sa existe om care sa nu fi fost niciodata deprimat, fie ca la unii depresia s-a manifestat mai puternic si la altii a fost doar o tristete de moment. Unii dintre noi sunt mai puternici si gasesc imediat în ei însisi sau în jurul lor motive pentru a se ridica si a merge cu capul sus mai departe. Altii se lasa coplesiti de probleme si nu mai au puterea de a întoarce cheita care îi pune în miscare. Este o lege a firii, un soi de lupta pentru supravietuire, un gen de instinct de conservare care difera ca intensitate dar care rezida în fiecare din noi.Depresia este un aspect care, desi ne este foarte cunoscut, ne este aproape imposibil de înteles când se manifesta la altcineva. Suna ambiguu, suna ciudat dar asa este. Voi încerca sa explic. Aveam o colega în liceu care suferea de fiecare data când i se rupea o unghie. Mie una îmi venea sa râd desigur, dar ea chiar era afectata de evenimentul mentionat. Un acelasi eveniment poate provoca reactii diferite la indivizi diferiti. Un esec în dragoste ma poate face pe mine sa plâng luni în sir, pe când pe o alta fata o poate ambitiona sa-l faca pe infidel sa regrete gestul urât. Un interviu ratat ma determina sa ma pregatesc mai temeinic pentru urmatorul, pe când pe colega mea o poate face sa-si piarda încrederea în sine si sa parcurga un întreg sir de esecuri.Depresia se instaleaza ca urmare a unei nereusite, în orice domeniu, de orice natura, de orice proportii. Poate fi si faptul ca am spart o cana pe care o primisem cadou de la cineva drag. Important este cum resimte fiecare evenimentul. Daca vedem un om deprimat nu trebuie sa îi luam în derâdere motivele ci sa ne concentram pe suferinta sa, chiar daca ni se pare disproportionata. Nu putem simti durerea altcuiva, dar trebuie sa facem ceva sa o alinam.Din pacate depresia, mai ales în faza incipienta, este una dintre cele mai frecvente cauze ale sinuciderii. Suferinta este coplesitoare. Totul este sumbru si lipsit de sens. Fericirea pare pierduta pentru totdeauna iar speranta ramâne ferecata cu mii de lacate în cutia Pandorei. Este ca un soi de orbire a simturilor si a ratiunii. Motivele de a te bucura de viata au fost îngropate undeva într-un loc întunecat si uitat. Visele sunt doar cosmaruri, idealurile sunt surse de agonie pentru ca nu se arata decât zdrobite.Depresia nu trece de la sine decât în cazul personalitatilor extrem de puternice. În rest este nevoie de interventia psihologului care stie cum sa puna problema pentru a trezi în individ dorinta de a se bucura din nou de viata.Exista mai multe tipuri de depresie în functie de factorii declansatori: depresia reactiva (generata de un eveniment tragic, traumatizant), depresia endogena (provocata de un dezechilibru la nivelul creierului), depresia maniaca (depresia din adolescenta, manifestata prin treceri bruste de la veselie la tristete, totul determinat de procesul de construire a personalitatii), depresia post-natala (cauzata de un dezechilibru hormonal aparut dupa nastere), depresia de sezon (aparuta iarna din cauza lipsei luminii).Depresia este o problema extrem de serioasa si trebuie tratata ca atare. Cel mai bine este sa nu ajungi la asa ceva. Îti recomand, ca un mijloc de prevenire, sa tii un jurnal în care sa notezi de fiecare data lucrurile, persoanele, evenimentele care te fac fericita. Si daca vreodata te simti ratacita în noianul vietii, deschide jurnalul si sunt sigura ca vei regasi în el surse de fericire pe care le-ai uitat pentru o clipa. Viata e frumoasa!Depresia - uitarea sensului existentei
S-ar putea spune ca depresia este o boala la moda. Nu vreau sa sune peiorativ, doar ca este atât de des întâlnita în societatea contemporana încât creeaza impresia ca toata lumea intra în depresie ca si cum ar vrea sa respecte un ritual general valabil.Nu cred sa existe om care sa nu fi fost niciodata deprimat, fie ca la unii depresia s-a manifestat mai puternic si la altii a fost doar o tristete de moment. Unii dintre noi sunt mai puternici si gasesc imediat în ei însisi sau în jurul lor motive pentru a se ridica si a merge cu capul sus mai departe. Altii se lasa coplesiti de probleme si nu mai au puterea de a întoarce cheita care îi pune în miscare. Este o lege a firii, un soi de lupta pentru supravietuire, un gen de instinct de conservare care difera ca intensitate dar care rezida în fiecare din noi.Depresia este un aspect care, desi ne este foarte cunoscut, ne este aproape imposibil de înteles când se manifesta la altcineva. Suna ambiguu, suna ciudat dar asa este. Voi încerca sa explic. Aveam o colega în liceu care suferea de fiecare data când i se rupea o unghie. Mie una îmi venea sa râd desigur, dar ea chiar era afectata de evenimentul mentionat. Un acelasi eveniment poate provoca reactii diferite la indivizi diferiti. Un esec în dragoste ma poate face pe mine sa plâng luni în sir, pe când pe o alta fata o poate ambitiona sa-l faca pe infidel sa regrete gestul urât. Un interviu ratat ma determina sa ma pregatesc mai temeinic pentru urmatorul, pe când pe colega mea o poate face sa-si piarda încrederea în sine si sa parcurga un întreg sir de esecuri.Depresia se instaleaza ca urmare a unei nereusite, în orice domeniu, de orice natura, de orice proportii. Poate fi si faptul ca am spart o cana pe care o primisem cadou de la cineva drag. Important este cum resimte fiecare evenimentul. Daca vedem un om deprimat nu trebuie sa îi luam în derâdere motivele ci sa ne concentram pe suferinta sa, chiar daca ni se pare disproportionata. Nu putem simti durerea altcuiva, dar trebuie sa facem ceva sa o alinam.Din pacate depresia, mai ales în faza incipienta, este una dintre cele mai frecvente cauze ale sinuciderii. Suferinta este coplesitoare. Totul este sumbru si lipsit de sens. Fericirea pare pierduta pentru totdeauna iar speranta ramâne ferecata cu mii de lacate în cutia Pandorei. Este ca un soi de orbire a simturilor si a ratiunii. Motivele de a te bucura de viata au fost îngropate undeva într-un loc întunecat si uitat. Visele sunt doar cosmaruri, idealurile sunt surse de agonie pentru ca nu se arata decât zdrobite.Depresia nu trece de la sine decât în cazul personalitatilor extrem de puternice. În rest este nevoie de interventia psihologului care stie cum sa puna problema pentru a trezi în individ dorinta de a se bucura din nou de viata.Exista mai multe tipuri de depresie în functie de factorii declansatori: depresia reactiva (generata de un eveniment tragic, traumatizant), depresia endogena (provocata de un dezechilibru la nivelul creierului), depresia maniaca (depresia din adolescenta, manifestata prin treceri bruste de la veselie la tristete, totul determinat de procesul de construire a personalitatii), depresia post-natala (cauzata de un dezechilibru hormonal aparut dupa nastere), depresia de sezon (aparuta iarna din cauza lipsei luminii).Depresia este o problema extrem de serioasa si trebuie tratata ca atare. Cel mai bine este sa nu ajungi la asa ceva. Îti recomand, ca un mijloc de prevenire, sa tii un jurnal în care sa notezi de fiecare data lucrurile, persoanele, evenimentele care te fac fericita. Si daca vreodata te simti ratacita în noianul vietii, deschide jurnalul si sunt sigura ca vei regasi în el surse de fericire pe care le-ai uitat pentru o clipa. Viata e frumoasa!